Senzorii de motor se verifică pornind de la alimentarea de referință, de la masă și de la tipul de semnal pe care îl produc. Măsurătoarea se face la conectorul calculatorului, cu senzorul cuplat, pentru ca circuitul să fie testat în condițiile reale. Un cod de senzor indică circuitul, iar vinovatul poate fi senzorul, firul sau calculatorul.
Ordinea verificării urmează logica de funcționare a motorului. Senzorul de turație și senzorul de poziție a arborelui cu came stabilesc momentul injecției, iar fără ele calculatorul nu comandă nimic, indiferent de celelalte valori. Senzorul de turație inductiv dă un semnal alternativ a cărui amplitudine crește cu turația, iar cel cu efect Hall dă un semnal dreptunghiular cu amplitudine fixă, ceea ce schimbă complet metoda de măsurare. Urmează senzorul de presiune din galeria de admisie, care poate livra o tensiune analogică sau un semnal modulat în frecvență, în funcție de generația autoturismului. Senzorul de temperatură a lichidului de răcire este o rezistență cu coeficient negativ, iar valoarea lui se schimbă mult între motor rece și motor cald, ceea ce permite o verificare simplă prin măsurare la două stări. Senzorul de poziție a clapetei și senzorul de pedală sunt, de regulă, duble potențiometre care trebuie să dea valori corelate între ele. Fiecare dintre aceștia are un mod propriu de defectare, iar verificarea se adaptează la el.
Senzorul de debit de aer, senzorul de detonație și senzorii de presiune din rampă se verifică diferit, pentru că lucrează cu semnale rapide sau cu fenomene mecanice. La debitmetru se urmărește tensiunea de semnal la relanti, la turații medii și la o accelerare bruscă, cu atenție la răspunsul imediat, pentru că un element sensibil murdar dă o valoare plauzibilă la relanti și o valoare greșită în sarcină. La senzorul de detonație se verifică montajul și cuplul de strângere, apoi semnalul cu osciloscopul, pentru că un senzor prea strâns sau cu filet deteriorat produce semnale false și reduce avansul. La senzorii de presiune din rampă se compară valoarea citită cu presiunea reală măsurată pe racord, iar diferența constantă arată senzorul, iar o valoare care sare arată alimentarea. În toate cazurile, măsurătoarea se face cu senzorul în circuit, pentru ca rezistența contactelor să fie inclusă în rezultat.
Punctul de măsurare contează mai mult decât aparatul. Măsurarea la conectorul senzorului arată doar ce se întâmplă în acel punct, iar măsurarea la conectorul calculatorului arată ce ajunge efectiv la unitatea care ia decizia. Între cele două puncte se află conectori intermediari, treceri prin caroserie și îmbinări care se pot oxida. Din acest motiv, verificarea se face la calculator, cu o sondă fină introdusă pe partea din spate a conectorului, fără să se îndoaie pinii. Rezistența măsurată pe un fir se face cu bateria deconectată, în timp ce tensiunea și căderea de tensiune se măsoară cu circuitul în funcțiune. Alimentarea de referință de cinci volți se verifică cu senzorul deconectat și apoi cu senzorul conectat, pentru că o tensiune care apare corectă în gol și scade în sarcină arată un contact cu rezistență mare. Un scurtcircuit pe această linie afectează toți senzorii care o folosesc, iar efectul este un grup de coduri care apar deodată.
Verificarea se încheie cu o probă de comportament, pentru că un senzor poate da valori corecte în repaus și valori false în mișcare. Se urmărește graficul valorii la accelerări repetate, se compară cu senzorii care lucrează împreună cu el și se observă dacă semnalul are întreruperi scurte, de ordinul milisecundelor, care nu apar pe un multimetru obișnuit. Osciloscopul arată forma semnalului, nivelul lui și eventualele vârfuri parazite, iar aceste informații decid dacă se schimbă senzorul sau se repară cablajul. Când un senzor este suspectat pe baza unui cod, se verifică și condițiile în care codul s-a stocat, pentru că unele coduri apar doar la rece sau doar la turații mari. Clientul primește rezultatul fiecărei măsurători, astfel încât decizia de înlocuire să se bazeze pe un fapt măsurat.
Se conectează osciloscopul pe semnal și pe masă, apoi se rotește motorul cu demarorul. Se urmărește forma impulsurilor și numărul de dinți pe o rotație completă a arborelui. Se repetă măsurătoarea după ce motorul se încălzește, pentru că mulți senzori cad doar la cald și trec testul la rece. Notați amplitudinea în ambele situații, ca să aveți o comparație obiectivă la revenire.
Un semnal care scade vizibil la cald sau dispare complet confirmă senzorul. Un semnal corect ca formă, dar cu un dinte lipsă, arată roată dințată deteriorată, iar înlocuirea senzorului nu rezolvă nimic. Se exclud mai întâi conectorul ud și rugina de pe vârful senzorului, apoi distanța prea mare față de roată. Verificați și ecranajul firului, care protejează semnalul de interferențele aprinderii.
Se compară semnalul de vibrochen cu cel de arbore cu came, citite simultan pe două canale. Dacă unul lipsește complet, se verifică alimentarea și masa senzorului respectiv. Când ambele semnale există, dar nu se sincronizează, se verifică întinderea lanțului de distribuție. Această comparație separă un senzor defect de o problemă mecanică și evită schimbarea unei piese bune.
Un senzor nou montat fără verificarea distanței poate da aceleași simptome ca cel vechi. Se măsoară jocul dintre vârf și roata dințată și se compară cu cerința constructorului. Se controlează și locașul senzorului, care se umple cu pilitura de fier și deformează citirea. După montaj se repetă citirea pe osciloscop, cu motorul cald, înainte de a preda mașina.
Motorul se oprește brusc la cald și repornește după câteva minute, ca și cum nu ar fi avut nimic. Turometrul poate cădea la zero în timpul mersului, iar martorul de motor se aprinde scurt. Pornirea se lungește, iar demarorul învârte normal fără ca motorul să pornească. Notați temperatura la care apare oprirea, fiindcă indiciul arată dacă defectul este termic.
Oprirea neanunțată în trafic este principalul risc, mai ales în timpul unei depășiri. Fiecare oprire bruscă lasă amestec nearse în evacuare, care solicită catalizatorul. Repararea întârziată duce la încercări repetate de pornire, care consumă electromotorul și bateria. Codul apare abia după câteva evenimente, așa că martorul nu ajută în primele zile și mulți șoferi continuă să meargă cu mașina.
| Senzor | Tip de semnal | Metodă de verificare |
|---|---|---|
| Turație, inductiv | Alternativ, amplitudine variabilă | Formă de undă la pornire, amplitudine la turație |
| Arbore cu came, Hall | Dreptunghiular cu nivel fix | Tensiune de alimentare, fronturi la osciloscop |
| Temperatură lichid răcire | Rezistență variabilă cu temperatura | Măsurare la rece și la cald, comparare cu grafic |
| Poziție clapetă, dublu potențiometru | Două tensiuni corelate | Urmărire grafic pe toată cursa, corelare între canale |
Pentru că senzorii pot împărți o alimentare de referință sau o masă. Un defect pe acea linie comună produce erori la toți senzorii conectați la ea.
Nu înainte de verificarea circuitului. Codul arată un circuit, iar înlocuirea senzorului fără măsurători poate lăsa defectul neschimbat.
Informativ. Pretul lucrarii se confirma la atelier, dupa ce se cunoaste simptomul.