Un far sau un stop care nu luminează are adesea un retur de masă cu rezistență mare, în locul unui bec defect. Verificarea se face cu becul montat și cu circuitul pornit, prin măsurarea căderii de tensiune între borna negativă și punctul de masă al consumatorului. Refacerea contactului rezolvă simptomul fără înlocuirea blocului optic.
Circuitul unei lămpi are două jumătăți: alimentarea de la siguranță și returul la masă prin caroserie. Când returul are rezistență mare, becul primește mai puțină tensiune, luminează slab sau nu luminează deloc, iar măsurătoarea făcută în gol arată valori care par corecte. De aceea verificarea începe cu becul în soclu și cu circuitul în funcțiune.
Simptomul care trădează masa este comportamentul în grup: mai multe lămpi de pe aceeași bară luminează slab, iar intensitatea se schimbă când se pornește alt consumator. Explicația este că returul comun este folosit de mai mulți consumatori, iar căderea de tensiune pe el se împarte între ei. Un singur punct de masă oxidat poate stinge un stop și poate face semnalizarea să clipească nefiresc.
Multimetrul se pune între borna negativă a bateriei și punctul de masă al consumatorului, cu consumatorul în funcțiune, și se citește căderea de tensiune. O valoare mică arată contact bun, iar o valoare care crește arată rezistență pe traseu. Măsurătoarea se repetă pe șurubul de masă, pe papuc și pe fir, pentru a izola care dintre ele este vinovat.
Punctele de masă se verifică vizual după desfacere: oxid alb-verzui, vopsea sub papuc, șurub strâns insuficient sau filet deteriorat. Curățarea se face mecanic, până la metal curat, apoi se strânge la cuplul indicat de producător și se protejează cu un strat subțire de vaselină tehnică. Vopseaua de sub papuc se îndepărtează, fiindcă izolează electric exact în punctul în care este nevoie de contact.
La mașinile mai noi, comanda luminilor trece prin calculatorul de caroserie, care poate reduce tensiunea prin modulare în lățime de impuls pentru lumina de zi. Testerul arată dacă modulul primește comanda de la manetă și dacă răspunde pe ieșire. Dacă ieșirea funcționează, verificarea continuă pe cablaj, cu aceleași măsurători de cădere de tensiune.
Modulul supraveghează și curentul becului, deci o improvizație cu LED-uri fără rezistențe de sarcină poate aprinde martorul de bec ars. Se verifică și soclul, care se topește la becurile cu putere mare și face contact intermitent. În spatele barei, mufa blocului optic este expusă la apă și este primul loc de verificat când defecțiunea apare după ploaie.
După refacerea legăturii, se măsoară din nou căderea de tensiune, se aprind toți consumatorii din același grup și se urmărește dacă apar modificări de intensitate. Se verifică și funcționarea semnalizării, a luminii de marșarier și a celei de ceață, fiindcă folosesc adesea același retur. Un contact refăcut corect se vede imediat în stabilitatea luminoasă a becurilor.
Intervenția se încheie cu refacerea protecțiilor: capacul de cauciuc al mufei, clemele cablului și etanșarea trecerii prin caroserie. Costul se confirmă la recepție, după stabilirea operațiilor și a pieselor necesare. Dacă simptomul revine după câteva zile, se reia măsurătoarea pe același punct, fiindcă o strângere insuficientă readuce oxidarea.
Cu farul aprins, punem o sondă pe un punct curat de caroserie și cealaltă pe pinul de masă din soclul becului. Peste 0,15 V acolo înseamnă legătură de masă slabă. Măsurătoarea se face cu consumatorul în funcțiune, pentru că un contact oxidat dă zero volți în repaus și cade sub sarcină. Dacă tensiunea crește proporțional cu aprinderea altor consumatori, punctul de masă comun este vinovat.
Un bec care luminează slab pe ambele poziții ridică o suspiciune clară: masa lipsește, iar curentul își găsește drum prin filamentul celuilalt circuit. În acest caz măsurătoarea pe pinul de masă arată câțiva volți în loc de zero. Deconectați pe rând câte un far pentru a vedea cum se schimbă intensitatea la celălalt și confirmați astfel masa comună.
Punctele de masă stau de obicei pe aripa interioară lângă far și în spatele tapisajului din portbagaj. Șurubul are o șaibă dințată care taie vopseaua; dacă a fost vopsit peste ea, contactul se pierde. Curățați până la metal, strângeți la cuplul corect și aplicați unsoare de contact. Verificați rezultatul cu o lampă de 21 W pusă ca sarcină, nu doar cu aparatul de măsură.
Simptomele care apar la bord sunt înșelătoare: martorul de bec ars rămâne aprins deși becul este nou, iar modulul de lumini poate opri ieșirea după câteva cicluri. Un contact de masă care scânteie se încălzește și deformează soclul din plastic, până când becul nu mai face contact deloc. În plus, curentul care se întoarce pe altă cale poate aprinde slab lumini pe care nu le-ați comandat.
Masa slabă se simte mai ales dimineața, când în lampă apare condens. Dacă lumina devine corectă după câteva minute de funcționare, apa s-a evaporat din contact și problema este la soclu sau la papucul de masă. Uscați zona, curățați contactele și verificați dacă garnitura capacului este întreagă.
Lăsată așa, problema avansează spre topirea mufei, iar un fir de masă subțire se poate încinge până la aprinderea izolației. Pentru dumneavoastră rămâne un inconvenient de vizibilitate, însă pentru instalație este un consum crescut care solicită alternatorul și încălzește traseul comun. Verificarea cu lampa de sarcină este singura care arată starea reală a contactului.
| Măsurătoare | Rezultat | Interpretare |
|---|---|---|
| Tensiune între borna negativă și papucul de masă | sub 0,1 V cu becul aprins | contact bun, retur corect |
| Tensiune între borna negativă și papucul de masă | peste 0,3 V cu becul aprins | rezistență pe papuc sau pe șurub |
De regulă nu, fiindcă verificarea masei și a soclului lămurește cauza. Înlocuirea blocului optic se face când soclul este topit sau când reflectorul este degradat.
Consumul mare scade tensiunea pe returul comun, iar becul primește mai puțin. Se verifică starea legăturii de masă din zona blocului optic.
Informativ. Pretul lucrarii se confirma la atelier, dupa ce se cunoaste simptomul.